Perioada interbelică a reprezentat o epocă de aur pentru cultura urbană din România, iar cafenelele au devenit adevărate temple ale boemei, literaturii și dezbaterii intelectuale. În centrul acestei atmosfere efervescente se afla Bucureștiul – supranumit „Micul Paris”.
🏛️ Cafeneaua – salonul public al elitelor
În perioada interbelică, o cafenea nu era doar un loc pentru a savura o cafea, ci o extensie a spațiului cultural. Aici se scriau poezii, se discutau idei politice, se făceau recenzii literare, dar și… bârfe mondene. Figuri emblematice precum Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi sau Eugen Lovinescu își petreceau ore întregi în cafenele, inspirându-se sau polemizând.
☕ Unde mergea lumea bună?
Printre cele mai cunoscute cafenele se numărau:
-
Cafeneaua Capșa – simbolul aristocrației și al intelectualității
-
Kübler – preferată de artişti și avangardă
-
Café Corso – loc de întâlnire al elitei culturale din București
-
Terasa Oteteleșanu – celebră pentru panoramă și conversații elegante
🎩 Eleganță și ritual
Cafeaua era servită în cești fine, cu farfurioare din porțelan și zahăr candel. Ospătarii purtau uniforme impecabile, iar atmosfera era mereu acompaniată de muzică discretă. Cafenelele aveau propriile gazete, iar unele publicau chiar scrierile clienților lor celebri.
📚 Moștenire și nostalgie
Chiar dacă multe dintre cafenelele interbelice nu mai există fizic, moștenirea lor culturală rămâne vie. Multe cafenele moderne din București și-au luat numele, stilul sau filosofia de la acea epocă.
